Oțelul Galați este un club profesionist de fotbal din Galați, România fondat în 1964 și care evoluează în Liga I. Stadionul pe care joacă este Oțelul, care are o capacitate de circa 13.500 de locuri, toate pe scaune. La sfârșitul anilor '90 ai secolului XX, Oțelul a fost una dintre cele mai bune echipe din România, fiind cunoscută sub apelativul de "campioana provinciei", în condițiile în care campionatul era dominat de marile echipe din București. Culorile clubului sunt roșu - alb - albastru.
După mulți ani, în urma reorganizării fotbalului gălățean, în 1964 apare echipa Oțelul, formație care reprezenta nou-realizatul Combinat Siderurgic din localitate. Prima echipă a orașului era însă Siderurgistul Galați, care jucase în 1963 și o finală a Cupei României. În ediția 1968 - 1969 o găsim pe Oțelul promovată în Divizia B, Seria 1, având în lot printre alții pe: Șerbănescu, Moșneagu, Coman, Secășeanu, Luban, Cerneaga, Niculescu, Crăciunoiu, Nistor, Câmpeanu, Morohai, Holmagy, Stănculescu, Ionița, Obreja, Ion Ionică.
În decembrie 1970, după o nouă reorganizare a fotbalului local, Oțelul devine F.C. Galați, care ulterior se transformă în F.C.M. Galați, iar în edițiile 1974 - 1975, 1976 - 1977, 1979 - 1980 are prezențe în Divizia A (echipa fiind ulterior reorganizată și redenumită Dunărea Galați). Între timp, o parte din jucătorii fostei echipei Oțelul trec la divizionara C Dacia Galați, care, în ediția 1972 - 1973 devine din nou Oțelul și promovează pentru două sezoane în Divizia B, după care retrogradează în Divizia C și apoi dispare.
În perioada 1976 - 1981, muncitorii de la Laminorul de benzi la rece al CSG alcătuiesc o nouă echipă și sprijiniți și îndrumați de Iuliu Ovesea, o înscriu în campionatul municipal, câștigând succesiv campionatul municipal, județean și Divizia C. Performanța o realizeaza antrenorul Petru Moțoc și jucătorii: Șerbănoiu, Călugăru, Cucu, Borș, Căstăian, Morohai, Ceacu, Ciurea, Pătrașcu, Pavel, Gheorghiu, Adamache, Ion Ionică, Basalîc, Ticu, Potorac, Podeț etc. După promovare însă, locul de divizionară "B" și o parte din jucători trec la Victoria Tecuci, care însă retrogradează după numai un sezon. Ceilalți jucători ai echipei activează în Divizia C, la echipa Metalosport, care la finele sezonului 1981 - 1982 promovează în divizia secundă, sub conducerea antrenorului Traian Ivănescu. Cu această ocazie, echipa revine la denumirea de Oțelul, rămasă de atunci neschimbată.
Pentru o perioadă, clubul rămâne forța a doua din fotbalul gălățean, echipa - fanion a orașului din sudul Moldovei fiind Dunărea CSU. Totul s-a schimbat însă în cursul anului 1985, când conducerea fotbalului local a decis ca Oțelul să devină echipa principală a orașului, în locul echipei Dunărea CSU, care tocmai pierduse promovarea în prima divizie. În 1986reușește o spectaculoasă promovare in primul eșalon fotbalistic. Antrenorii care reușesc aceasta performantă sunt Costică Rădulescu și Ioan Sdrobiș, ajutați de un lot de jucători care printre alții, includea pe: Calugaru, Ionel Dinu, Gh Stamate, Oprea, Ciobanu, Popescu, Stoica, Radu, Ciurea, Burcea, Smadu, Marius Stan, A.Stamate, Petrescu, Basalîc, Rusu, Vaișcovici, Antohi, Bejenaru, Dumitru, Rotaru, Lala, Anghelinei, Stan.C, Ralea etc.
În prima divizie și cupele europene
În primul an în Divizia A gălățenii obțin locul 11, dar în ediția 1987 - 1988 obțin locul 4 și dreptul de a participa în Cupa UEFA.
Primul meci în cupele europene s-a jucat la 7 septembrie 1988, într-o atmosferă de sărbătoare, în fața a 32.000 de spectatori adunați pe Stadionul Dunărea. Adversar era nimeni alta decât cea mai titrată echipă italiană, Juventus Torino. După un joc excelent, echipa, dirijată de Cornel Dinu a reușit o victorie memorabilă, cu scorul de 1-0, golul fiind marcat din penalty, de Ion Profir. În retur însă, gălățenii au plătit tribut lipsei de experiență internațională, pierzând cu 5-0. La finalul sezonului s-a consemnat însă prima retrogradare, dar echipa a revenit în prima divizie în anul 1991, fără a mai retrograda de atunci.
Revenirea în prima divizie a fost însoțită de o participare în Cupa Balcanică, în care Oțelul ajunge în finală după ce se impune cu 4-0 în fața echipei albaneze FK Tomori Berat, întorcând rezultatul de 2-0 în meciul tur din Albania, dar în finală, după ce remizează cu 0-0 în meciul tur cu turcii de la Sariyer, Oțelul piede cu scorul de 1-0 în returul din Turcia. Echipa a mai semnat alte 4 participări în Cupa UEFA în sezoanele 1997 - 1998, 1998 - 1999, 2004 - 2005 și 2007 - 2008, cea mai mare performanță în această competiție fiind turul 2 preliminar, atins de gălățeni în edițiile 1998-1999, 2004-2005 și 2007-2008. În sezonul 2007-2008, Oțelul Galați s-a calificat în Cupa Intertoto, ceea ce a reprezentat o premieră pentru echipele de fotbal din România. În turul 2, gălățenii s-au impus în fața bosniecilor de la FK Slavija cu scorul de 3-0. În vara lui 2007, Oțelul a câștigat Cupa Intertoto dupa o dublă victorie in finala cu Trabzonspor, iar acest trofeu i-a garantat o participare în Cupa UEFA, dar Oțelul pierde în Bulgaria în fața lui Locomotiv Sofia cu scorul de 3-1 și este eliminată din competiție în urma meciului retur, încheiat cu scorul de 0-0. Oțelul s-a calificat în această competiție obținând locul locul patru, în 1988, 1997 și 1998. În Cupa României, echipa a jucat finala, în anul 2004, pierdută în fața lui Dinamo București, cu scorul de 2-0.
În 2011, Oțelul a obținut primul titlu de campioană a României după ce a obținut următoarea linie de rezultate: 21 de victorii, 7 egaluri și 6 înfrângeri din 34 de meciuri oficiale jucate în Liga I sezonul respectiv. La data de 17 iulie 2011, Oțelul a obținut Supercupa României în fața celor de la Steaua București, cu scorul de 1-0 prin golul marcat în minutul 15 de către Laurențiu Buș. Postura de campioană i-a garantat Oțelului o participare event în grupele UEFA Champions League. Tragerea la sorți nu s-a dovedit a fi prea prielnică gălățenilor, care au picat în grupa C, cu FC Basel, Benfica Lisabona și Manchester United. Astfel, gălățenii s-au deplasat în Elveția pentru primul meci din grupă cu Basel, meci pierdut de Oțelul cu scorul de 2-1. Apoi, Oțelul i-a întâmpinat la București pe cei de la Benfica, pierzând meciul cu scorul de 0-1. A urmat dubla cu Manchester United, în care gălățenii au piedut cu scorul de 2-0 în ambele meciuri. Ultimele două meciuri din grupă, Oțelul a pierdut în fața celor de la Basel cu 2-3 la București și cu 1-0 în fața celor de la Benfica, în Portugalia. Astfel, gălățenii au avut un record negativ de 0 puncte pentru o echipă din România în grupele UEFA Champions League, în formatul existent din 1992.
După mulți ani, în urma reorganizării fotbalului gălățean, în 1964 apare echipa Oțelul, formație care reprezenta nou-realizatul Combinat Siderurgic din localitate. Prima echipă a orașului era însă Siderurgistul Galați, care jucase în 1963 și o finală a Cupei României. În ediția 1968 - 1969 o găsim pe Oțelul promovată în Divizia B, Seria 1, având în lot printre alții pe: Șerbănescu, Moșneagu, Coman, Secășeanu, Luban, Cerneaga, Niculescu, Crăciunoiu, Nistor, Câmpeanu, Morohai, Holmagy, Stănculescu, Ionița, Obreja, Ion Ionică.
În decembrie 1970, după o nouă reorganizare a fotbalului local, Oțelul devine F.C. Galați, care ulterior se transformă în F.C.M. Galați, iar în edițiile 1974 - 1975, 1976 - 1977, 1979 - 1980 are prezențe în Divizia A (echipa fiind ulterior reorganizată și redenumită Dunărea Galați). Între timp, o parte din jucătorii fostei echipei Oțelul trec la divizionara C Dacia Galați, care, în ediția 1972 - 1973 devine din nou Oțelul și promovează pentru două sezoane în Divizia B, după care retrogradează în Divizia C și apoi dispare.
În perioada 1976 - 1981, muncitorii de la Laminorul de benzi la rece al CSG alcătuiesc o nouă echipă și sprijiniți și îndrumați de Iuliu Ovesea, o înscriu în campionatul municipal, câștigând succesiv campionatul municipal, județean și Divizia C. Performanța o realizeaza antrenorul Petru Moțoc și jucătorii: Șerbănoiu, Călugăru, Cucu, Borș, Căstăian, Morohai, Ceacu, Ciurea, Pătrașcu, Pavel, Gheorghiu, Adamache, Ion Ionică, Basalîc, Ticu, Potorac, Podeț etc. După promovare însă, locul de divizionară "B" și o parte din jucători trec la Victoria Tecuci, care însă retrogradează după numai un sezon. Ceilalți jucători ai echipei activează în Divizia C, la echipa Metalosport, care la finele sezonului 1981 - 1982 promovează în divizia secundă, sub conducerea antrenorului Traian Ivănescu. Cu această ocazie, echipa revine la denumirea de Oțelul, rămasă de atunci neschimbată.
Pentru o perioadă, clubul rămâne forța a doua din fotbalul gălățean, echipa - fanion a orașului din sudul Moldovei fiind Dunărea CSU. Totul s-a schimbat însă în cursul anului 1985, când conducerea fotbalului local a decis ca Oțelul să devină echipa principală a orașului, în locul echipei Dunărea CSU, care tocmai pierduse promovarea în prima divizie. În 1986reușește o spectaculoasă promovare in primul eșalon fotbalistic. Antrenorii care reușesc aceasta performantă sunt Costică Rădulescu și Ioan Sdrobiș, ajutați de un lot de jucători care printre alții, includea pe: Calugaru, Ionel Dinu, Gh Stamate, Oprea, Ciobanu, Popescu, Stoica, Radu, Ciurea, Burcea, Smadu, Marius Stan, A.Stamate, Petrescu, Basalîc, Rusu, Vaișcovici, Antohi, Bejenaru, Dumitru, Rotaru, Lala, Anghelinei, Stan.C, Ralea etc.
În prima divizie și cupele europene
În primul an în Divizia A gălățenii obțin locul 11, dar în ediția 1987 - 1988 obțin locul 4 și dreptul de a participa în Cupa UEFA.
Primul meci în cupele europene s-a jucat la 7 septembrie 1988, într-o atmosferă de sărbătoare, în fața a 32.000 de spectatori adunați pe Stadionul Dunărea. Adversar era nimeni alta decât cea mai titrată echipă italiană, Juventus Torino. După un joc excelent, echipa, dirijată de Cornel Dinu a reușit o victorie memorabilă, cu scorul de 1-0, golul fiind marcat din penalty, de Ion Profir. În retur însă, gălățenii au plătit tribut lipsei de experiență internațională, pierzând cu 5-0. La finalul sezonului s-a consemnat însă prima retrogradare, dar echipa a revenit în prima divizie în anul 1991, fără a mai retrograda de atunci.
Revenirea în prima divizie a fost însoțită de o participare în Cupa Balcanică, în care Oțelul ajunge în finală după ce se impune cu 4-0 în fața echipei albaneze FK Tomori Berat, întorcând rezultatul de 2-0 în meciul tur din Albania, dar în finală, după ce remizează cu 0-0 în meciul tur cu turcii de la Sariyer, Oțelul piede cu scorul de 1-0 în returul din Turcia. Echipa a mai semnat alte 4 participări în Cupa UEFA în sezoanele 1997 - 1998, 1998 - 1999, 2004 - 2005 și 2007 - 2008, cea mai mare performanță în această competiție fiind turul 2 preliminar, atins de gălățeni în edițiile 1998-1999, 2004-2005 și 2007-2008. În sezonul 2007-2008, Oțelul Galați s-a calificat în Cupa Intertoto, ceea ce a reprezentat o premieră pentru echipele de fotbal din România. În turul 2, gălățenii s-au impus în fața bosniecilor de la FK Slavija cu scorul de 3-0. În vara lui 2007, Oțelul a câștigat Cupa Intertoto dupa o dublă victorie in finala cu Trabzonspor, iar acest trofeu i-a garantat o participare în Cupa UEFA, dar Oțelul pierde în Bulgaria în fața lui Locomotiv Sofia cu scorul de 3-1 și este eliminată din competiție în urma meciului retur, încheiat cu scorul de 0-0. Oțelul s-a calificat în această competiție obținând locul locul patru, în 1988, 1997 și 1998. În Cupa României, echipa a jucat finala, în anul 2004, pierdută în fața lui Dinamo București, cu scorul de 2-0.
În 2011, Oțelul a obținut primul titlu de campioană a României după ce a obținut următoarea linie de rezultate: 21 de victorii, 7 egaluri și 6 înfrângeri din 34 de meciuri oficiale jucate în Liga I sezonul respectiv. La data de 17 iulie 2011, Oțelul a obținut Supercupa României în fața celor de la Steaua București, cu scorul de 1-0 prin golul marcat în minutul 15 de către Laurențiu Buș. Postura de campioană i-a garantat Oțelului o participare event în grupele UEFA Champions League. Tragerea la sorți nu s-a dovedit a fi prea prielnică gălățenilor, care au picat în grupa C, cu FC Basel, Benfica Lisabona și Manchester United. Astfel, gălățenii s-au deplasat în Elveția pentru primul meci din grupă cu Basel, meci pierdut de Oțelul cu scorul de 2-1. Apoi, Oțelul i-a întâmpinat la București pe cei de la Benfica, pierzând meciul cu scorul de 0-1. A urmat dubla cu Manchester United, în care gălățenii au piedut cu scorul de 2-0 în ambele meciuri. Ultimele două meciuri din grupă, Oțelul a pierdut în fața celor de la Basel cu 2-3 la București și cu 1-0 în fața celor de la Benfica, în Portugalia. Astfel, gălățenii au avut un record negativ de 0 puncte pentru o echipă din România în grupele UEFA Champions League, în formatul existent din 1992.
Site realizat de Buzea Constantin-Valentin